Nici nu și-a dat seama când m-am apropiat. Mă mișcam încet, îmi era teamă că mă va simți și va ridica capul și privirea. Nu mi-a simțit prezența decât după ce am declanșat. Învăța, era absorbită de cifre și formule matematice. Îmi părea un înger venit pe pământ să studieze obiceiurile oamenilor. Soarele blând lumina din spate ca o veioză gigantică. Natura a făcut o liniște deplină în semn de respect pentru școlărița silitoare.

Când a ridicat capul a zâmbit și mi-a cerut voie să vadă fotografia. A fost încântată și chiar mi-a dat voie să public imaginea pe siteul meu. Am plecat zâmbind și mulțumit de rezultat.